December 8, 2010

Dimineaţa


Dimineaţa unui abur cald
în piept pulsează sub sprâncene grele.
E şi dimineaţa mea, o duc
şi dependent sunt s-o aduc.
Uitaţi cum râde înspre mine, uită de iarnă,
vine şi mâine, lipindu-se
de tălpi şi povestindu-şi visul.

October 29, 2010

Acum


Intră în cameră şi apoi se supără pentru că am treabă sau mi-e dor de ea de cealaltă iar ea cea de acum şi de când mă ştiu nu poate să-mi spună ce mai e la televizor eu sunt incapabil să ascult ce nu mă interesează mă interesează să îmi fie dor şi să mi se apese pieptul dinspre înăuntru în afară şi invers de câte ori mă sună ea e cea căreia tu îi spui cealaltă degeaba mă iubeşti dacă nu mă înţelegi şi n-ai idee cât de rău îmi pare că astfel stau lucrurile acum aş vrea să-ţi repet că nu e târziu să mai faci lucruri şi că mai poţi fi fericită aşa cum sunt eu cu ea dar ţi-e frică şi-mi zideşti cuvintele va fi bine pentru toţi pentru că vom îmbătrâni şi vom muri numai că eu şi cu ea adică cu cealaltă vom chicoti până atunci de prezenţa unui măscărici cu pisică pe umăr ce-l imită pe michael îl cunoşti îţi plăcea de el spuneai că nimeni nu mai dansează ca el dar chestii spui şi acum despre ultimii trei sute treizeci şi trei de ani ce nu s-au întâmplat ieri noi vom îngrămădi în cap o mulţime de amintiri mereu noi şi crede-mă că avem tot timpul din lume pentru asta vom zâmbi lăuntric cu gura până la urechi nemaiavând dinţi ci doar motive şi ştiu că voi rămâne pe vecie numai al tău exact ca la televizor dar mă voi întrista căci într-o zi tu vei ieşi prima din cameră fără să zâmbeşti aşa cum vom zâmbi noi dar stai liniştită pentru că noi zâmbim şi acum aşa cum tu nu ai făcut-o şi nici nu ai de gând să o faci măcar un motiv de bucurie să ai pe michael tot de trei sute treizeci şi trei de ani nu l-ai mai văzut chiar dacă el vroia să te vadă.

October 4, 2010

Constanţa gravitaţională


Adică te trage în jos. Cu tot ce ţine de oraş. Ha ha ha, vii vara trei zile hai o săptămână, râzi, te bălăceşti, bei până pici din picioare şi astfel agăţi cu mai mare uşurinţă pentru că şi ele beau până pică din picioare şi ce picioare, ce mingi ridici la fileu ca să manipulezi tot procesul ăsta şi nu e nevoie decât să auzi şi să articulezi aproape monosilabic două maxim trei cuvinte cheie ce coincid cu intelectul domnişoarei, maniac al controlului ţi-a spus cineva vreodată? Probabil, dar atât de rari sunt cei ce ar face-o... Parcă pe vremea mea nu era aşa, pe atunci se punea problema să ştii, să exersezi, să-i pui flori în bancă sau alte chestii ce numai de firea ta nu ţineau, dar oare să fie mai bine azi când eşti tu însuţi şi se întâmplă cam tot ceea ce ai chef? Cumva şi acum se pun flori în bancă, dar măcar ştii că firea ta chiar e astfel şi probabil o singură dată în viaţă se întâmplă să fie şi ea însăşi iar treaba să meargă la început mai greu, apoi cu a treia la deal scoate-o din viteză-n vale, asemenea maşinii pe care ai ajuns s-o cunoşti atât de bine încât îi dai fix ce vrea şi poate şi ceva mai mult, ca să fie frumos şi pentru tine şi să nu se supere şi să ruginească în parcare de plictiseală sau din mai ştiu eu ce le trece maşinilor prin cap, iar după o săptămână de magnetism total observi potenţialul maxim al zonei aşa că începi din nou să vezi cum zbori, tu şi cu ea, aşa cum a fost constant şi gravitaţional vorbind.

August 13, 2010

Nuferi şi nuferi


Când au venit mărul şi părul, cinci nuferi s-au mutat cu scaunele ca să le facă loc la masă. Alţi doi nuferi nu s-au mişcat deloc deşi ar fi fost mai uşor şi, teoretic, de bun simţ să o facă în locul celorlalţi. Dar atunci când vin mărul şi părul n-ai cum să nu te dai la o parte, unde ai mai văzut meri sau peri printre nuferi? Problema asta nici nu merită dezbătută şi probabil cei doi nuferi care nu şi-au mutat scaunele o ştiau, pentru că toţi erau nuferi de fapt. Acelaşi lac, aceleaşi broaşte orăcăind, dar mulţi aleg să vadă doar ce se cere. Cei doi nuferi rataseră momentul venirii mărului şi părului şi au râs când au văzut mişcarea de mase de la masă. Amândoi au fost implicaţi în dosarul Evantaiul pentru că la un moment dat a fost atât de cald încât lumea a început să facă trafic de vânt şi fiecare improviza ce putea pentru supravieţuire, iar unora le-a mers atât de bine încât au dezvoltat evantaie pe partea dorsală care, deşi erau practice şi plăcute ochiului, erau considerate nedemne pentru un nufăr. Calitatea de producător de vânt e incompatibilă cu statutul de nufăr, cum de nu ştiaţi asta, noi să vă spunem, aşa că după ce s-au stabilit în Marseille înconjurându-se de pisici, pe malul mării, într-o căsuţă conformă cu propriile aspiraţii şi cu port-ţigaretul afişat sub pălăria cu boruri late, au fost reperaţi prin satelit şi consideraţi nebuni. Înainte de asta, culmea, tot un fel de nebuni erau, cu precizarea că nebunia era generală, nimeni nu făcea nimic şi nici la ştirile de maximă audienţă nu-i vedeai, pentru că diversitatea era promovată doar dacă erai la fel de divers ca ceilalţi nuferi.

July 22, 2010

Lanţul


Reacţii în lanţ fâsâie
din Revista şi Tabloul
cu Proiectul şi Notele
plus Scenariul
care-şi dizolvă icrele
în lanţul cu reacţie
primară ce n-o să apară
niciodată azi
să nu se enerveze.

July 6, 2010

Motive


Aici, visurile sunt involuntare,
nimeni nu le ţine minte,
aşa că ia-ţi biletul de plecare
şi la destinaţie
sparge-ţi bula aia zbârcită
în care nu mă laşi
decât pe mine
că de nu, îţi va paraliza sufletul
pe ambele sensuri
într-un ambuteiaj de scârbe oarbe.
Ia-ţi caietul,
îl vor înţelege.
Aici, doar tristeţea e palpabilă.

June 29, 2010

Lacul


Un lac verde şi pătrat
se tot acoperă cu lână
şi cu două ţeste:
una pe un deal,
alta pe un val.
Azi picură sărat în lac
şi mii de broaşte
urlă până-n curtea şcolii
mâncând copii,
mâncând căţei,
mirând vecinii de după ferestre.
Se întâmplă să mai tune
nemaiauzit
şi broaştele în ţeste
să se ascundă,
acolo-i bine şi nu-i frig,
mai multe becuri n-ar strica
dar linişte!
O barcă se aude
şi burţi de peşte demult mort
pătează lacul împletit
de prima barcă demult moartă.

June 21, 2010

+18 morţi


Lovesc cu papucul de statuia în formă de masă şi toţi râd în hohote făcându-mi poze ca atunci când alţii ca mine doresc moarte Americii şi lui Jim Carrey sau pun bombe cu ceas sub fusta reginei. Soneria telefonului râde de Allah chiar în moscheea cu bătrâni iar statutul meu de imigrant e o virtute râvnită de toţi. Împuşc rotule la întâmplare, ameninţ, scuip, arunc pe jos, pun mâini pe cur, conduc cu un picior, las bacşiş la pizzerie ca mâine să mă lase cu racheta înăuntru, beau, fumez, mă bat şi degeaba, tot mai vor. Sunt un fundamentalist fără scrupule care primeşte bunătăţi şi cadouri când declanşează teroarea, iar băieţii îmi iau bere şi mă vor aripă la acoperire în echipa de cântece pentru că mint mult şi nasul care creşte e tocmai bun pentru încă o perversiune. Nu am timp. Trebuie să creez haos şi să îmi pun ochelarii ca să nu fiu recunoscut. Mă împiedic de o piatră, cam patruzeci de mall-uri explodează şi toţi morţii şi răniţii vin şi mă roagă să nu plec. Hăhăhă, păi sunteţi morţi şi-i ciuruiesc pe toţi din vârful muntelui de chiloţi ce put a naftalină şi pe care tot ei i-au aruncat spre mine în timp ce făceam scratch-uri doar ca să-şi lase bunicile fără ovare, adică să mă imite şi să mă simt eu bine.

Trei


Avionul meu cu două roţi
o bănuie pe-a treia
cum creşte ca o pâine,
deşi încă n-o vezi.
Citind, avionul zboară,
pictează şi distrează,
cum alţii n-o pot face
căci au piloţi din lemn.

June 18, 2010

Natură


Hohote de râs şi pescăruşi
se ţin de-o mână
îmbrăţişată cu aerul curat.
E cald afară,
dar uneori e frig şi mă învelesc
întruna cu jeleuri
cu ten alb şi aromate diferit,
într-o linişte urbană
ce-mi hrăneşte nebunia sură,
născută odată cu moartea poetului
din localnici.

June 15, 2010

iBike




Going home for a while.






Romania, 2010

© Levent Feizi

Acasă


Opt litere înghit, plus trei săptămâni vama
şi acasă aş ajunge pe drumul ce nu-l ştiu.
Mai simplu e cu zaruri, da-n corp se răspândesc
opt litere şi-adorm şi mă trezesc
halucinând la verde, un pic şi la albastru,
depinde ce-mi spui tu că scrie-n paşaport.
Şi pe ecran mi-apare un Nu te supăra frate,
dar ştiu că nu-i cu zaruri, deşi e „ce drăguţ”,
căci zarul nu se simte, cu el poţi să te dai.
Opt litere din mine de-acum sunt ale tale
şi spart ajung acasă, pătat îmi e tricoul,
simptom specific mie când litere transpir.

June 12, 2010

Horror


Macabru, de mic, cu busturi din piatră
râd printre cavouri de apus portocalii,
plouate cu o bere.
Vă e teamă, e înnorat,
fugiţi sau faceţi poze?
Iar fiorii vă ajung la florăria părăsită
şi stropii din sprâncene fericiri îşi gâfâie
şi acum.

Hrană


Am gust şi gusturi,
dar gusturile nu se discută.
În rest, putem vorbi orice.
Despre fotbal sau despre orice
rahat, fistic, kebab, baclavale,
pişmaniye sau castane coapte,
din care vom consuma.

Hobby


Vorbesc cu el,
dialogul curge,
nu-i spun nimic.
Mă întreabă despre şerpii cu clopoţei
din aur,
nu mă uit la televizor,
nu-i spun nimic.
Râdeam cu el de şerpii ăştia,
acum are şi el unul,
îi spun tot.
Va înţelege,
iar eu nu voi iubi niciodată aurul.

Dor


Un dor perfect compus şi perfect
simplu şi perfect în piept.
Aş putea să mănânc, că nu e aici,
dar e o sticlă de Cola
ce coboară pe scările rulante.
Mi-am şters pieptul toată dimineaţa,
că obrajii se uscaseră de la atâtea sticle de dor.

Accident


E verde dar de fapt e roşu.
Când nu e roşu e verde,
când nu e verde e roşu,
discuţia degenerează
şi tocmai ai provocat un accident în lanţ
de toată frumuseţea.
Degeaba ai justificări legale,
tot vei mânca bătaie
de la şatra din spate.
Deşi ei n-au nimic
iar tu eşti
cea mai şifonată, ca mine.

Eu


Eu, mie, cu mine, despre mine,
eu cât Casa Poporului,
eu mie îmi mi,
atârn pe Inter,
Unirea adică eu mă uit la tine,
ghete de fotbal cu mine,
reţete culinare recomandate de mine,
eu, mare voievod şi domn,
flutur pe coastă în loc de Nutline
şi copiii cu tricouri cu mine
îmi fac cu mâna la avion,
cu bucurie,
de Ziua Internaţională a Mea!

La masă / Meal


Mă scuzaţi, dar am o muscă în păr,
iar ospătarul jenat
mi-a schimbat porţia cu alta,
numai că nimeni nu s-a prins
că o muscă era şi în porţia ei de păr.
Am făcut schimb,
părul ei se răcise,
vroia să vadă ce-i cu părul meu,
iar noul meu păr era cald.

-

Excuse me, there is a fly in my hair
and the embarrased waiter
replaced it with another,
it's just that nobody realized
there was a fly in her hair too.
We exchanged plates,
her hair was cold,
she wanted to check out mine,
and my hair was warm.

Concert


Dacă nu vrei nu e obligatoriu.
Dacă vrei, e obligatoriu.
Am glumit, eu nu insist.
Nu e nimic ostil, doar ziceam,
e vorba de chef.
Nu am crezut asta, ci doar am zis că tu ai zis că n-are rost să aibă rost.
Dar cine a zis?

Mă liniştesc.

Furt


Două dune din deşert, la răsărit,
ar fi vrut să mai fie întuneric.
În caz că nu vrei să te uiţi,
campionatul mondial e transmis de ambele posturi africane.
Doi cai se afundă în nisipul mişcător,
pierzându-şi ochelarii.