Constanţa gravitaţională

Adică te trage în jos. Cu tot ce ţine de oraş. Ha ha ha, vii vara trei zile hai o săptămână, râzi, te bălăceşti, bei până pici din picioare şi astfel agăţi cu mai mare uşurinţă pentru că şi ele beau până pică din picioare şi ce picioare, ce mingi ridici la fileu ca să manipulezi tot procesul ăsta şi nu e nevoie decât să auzi şi să articulezi aproape monosilabic două maxim trei cuvinte cheie ce coincid cu intelectul domnişoarei, maniac al controlului ţi-a spus cineva vreodată? Probabil, dar atât de rari sunt cei ce ar face-o... Parcă pe vremea mea nu era aşa, pe atunci se punea problema să ştii, să exersezi, să-i pui flori în bancă sau alte chestii ce numai de firea ta nu ţineau, dar oare să fie mai bine azi când eşti tu însuţi şi se întâmplă cam tot ceea ce ai chef? Cumva şi acum se pun flori în bancă, dar măcar ştii că firea ta chiar e astfel şi probabil o singură dată în viaţă se întâmplă să fie şi ea însăşi iar treaba să meargă la început mai greu, apoi cu a treia la deal scoate-o din viteză-n vale, asemenea maşinii pe care ai ajuns s-o cunoşti atât de bine încât îi dai fix ce vrea şi poate şi ceva mai mult, ca să fie frumos şi pentru tine şi să nu se supere şi să ruginească în parcare de plictiseală sau din mai ştiu eu ce le trece maşinilor prin cap, iar după o săptămână de magnetism total observi potenţialul maxim al zonei aşa că începi din nou să vezi cum zbori, tu şi cu ea, aşa cum a fost constant şi gravitaţional vorbind.