Alb

Am în minte imaginea pielii albe şi moi dintre ureche şi falcă, din care respiram. Şi din nou frustrări şi tristeţe şi iar frustrări, revoltă şi tristeţe incontrolabilă încât cel din pieptul tău scoate sunete de dobitoc ce s-ar auzi de pe trotuar. Te concentrezi pe ce se vede afară, pentru că plouă, e noapte, ştergătoarele nu funcţionează şi nu ai vrea să faci accident. Astfel, te victimizezi mai mult decât e cazul pentru că asta e o metodă bună de a-ţi distrage atenţia. Dar nu ţine. A luat de pe mine cearşaful alb ce-mi ţinea de cald şi nu pot topi gheţarii oricât de multe albii de sare aş forma din cap până în vârful degetelor de la picioare disperate de cel din piept să uite de frână. Îmi spun că e doar o perioadă proastă. Instinct de autoapărare.