Alţii

Poponarul de deasupra iar chiuie. De fapt, sunt doi şi uneori tropăie neregulat încât ai zice că au un cal în casă. Situaţia se repetă de luni de zile, m-am obişnuit şi nu mă mai deranjează. Mereu încerc să-mi dau seama oare ce fac ei acolo. Fata care locuia în apartament înaintea mea se miră că nu mă deranjează sunetele lor de sex. Pe mine să mă deranjeze sunetele de sex? De ce ar deranja pe cineva, de fapt? La un festival urla una într-un cort de răsuna toată pădurea, iar cine auzea râdea. Manipularea funcţionează foarte bine, chiar dacă singurul sunet vocal venind de sus a fost chiuitul. În rest, tropăituri, sprinturi, probabil şi sărituri. Or fi dansatori, coregrafi. Balerini sau actori şi repetă pentru o super reprezentaţie. Sigur sunt doi. Am ajuns să zâmbesc când îi aud cum tropăie, uneori se întâmplă noaptea când dorm, deschid ochii o secundă, rânjesc, apoi adorm la loc. La fel se întampla şi în Bucureşti, când deasupra locuia o familie cu un copil care învăţase să meargă şi alerga nonstop, făcând zgomot timp de 2 ani, cred. Apoi a crescut şi s-a calmat şi m-a făcut să mă gândesc că, până la urmă, era drăguţ când îl auzeam cum aleargă. Puteam să-i zic şi lui poponar, dar nu mi-a trecut prin cap asta. Şi nici pe actualii vecini nu i-am numit astfel, Alţii au făcut-o. Eu doar am zis ca ei, dar, repet, nu ştiu nimic. Doar că tropăie şi chiuie. Să mă duc la ei la uşă şi să le spun s-o lase mai moale? Să meargă Alţii, pentru că eu, pentru o perioadă, prefer să mă întreb oare ce fac ei acum, de tropăie astfel?