Capul (2)

Te scuturi de coaste, ăsta-i sacrificiul ce-l prestezi, zilnic, pentru următorii ani. Din ziua în care ai ţinut cu dinţii de ghid şi ţi-ai luat-o cu capul de pereţii capului lui. Toată lumea vrea ghidul, astea-s vremurile acum. L-ai scris, dar nu primeşti nimic pentru că n-ai curăţat coastele de carne. Le-ai predat cu sânge circulând pe ele şi i-ai speriat pe toţi cei care te credeau mort. Moartea e rentabilă şi trebuia să rămâi în domeniu. Fără coaste, îţi vei susţine inimioara pe sticle de bere, mai degrabă în sticle de bere, plutind în formă de corăbii din carne, aşa că ai grijă cum păşeşti să nu-ţi spargi sticlele şi să-ţi intre cioburi cu carne în sânge. Azi te-ai uitat la porci dar, când ai coastele sparte, nu mai eşti imun la porcării.
Australia, Brazilia, cam aşa funcţionează preferinţele călătorilor din cap. Europa nu prea e fun, poate doar Istanbul-ul. România e exotică. Când ajung în secţiunea respectivă, asimilează cunoştinte şi experienţă. Călătorii din cap nu se stabilesc niciodată undeva, ei neavând casă, deci nu se întorc niciodată acasă. Însă un scriitor bun de ghiduri se poate întoarce oricând acasă. Pentru că în cap există tehnologia zborului, disponibilă doar celor deştepţi, în ciuda diverselor probleme cu care se confruntă sistemul.
Ieri s-a prăbuşit un cap şi au murit o grămadă. Sistemul e corupt în toate secţiunile lui, însă ideea de cap în cap funcţionează fantastic. Noi suntem extratereştrii altora, noi suntem cei care există sau nu există. De multe ori nu contăm în propria ogradă şi noroc că se mai naşte câte unul cu capul plin de ochi şi ne scoate din mocirlă. În sensul că-l urmăm şi-l admirăm. Apoi moare spectaculos, fiind dat cu capul de pereţi de către mâna ce i-a fost muză până în ultimul moment. Mulţi dintre noi nu ne dăm seama, dar acesta este ciclul invizibil al vieţii din cap, CIVC-ul, ştiut doar de elite şi dobândit prin naştere.